Utilizarea metodelor speciale de supraveghere sau cercetare
Articolul 138 din C.pr.pen. Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare următoarele:
- interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță;
- accesul la un sistem informatic;
- supravegherea video, audio sau prin fotografiere;
- localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;
- obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane;
- reținerea, predarea sau percheziționarea trimiterilor poștale;
- utilizarea investigatorilor sub acoperire și a colaboratorilor;
- participarea autorizată la anumite activități;
- livrarea supravegheată;
- obținerea datelor de trafic și de localizare prelucrate de către furnizorii de rețele publice de comunicații electronice ori furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului.
Potrivit articolul 139 din C.pr.pen. Supravegherea tehnică se dispune de judecătorul de drepturi și libertăți în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare și al materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, de trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracțiunilor care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de șantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție și al infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani mai mare.
Metodele de cercetare care presupun afectarea unor drepturi se dispun de către de judecătorul de drepturi și libertăți fără a fi condiționat de minimul pedepsei sau de lista prevăzută la art.139.