Luarea măsurilor asigurătorii și confiscarea
Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95 din 12 februarie 2005
Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 95 din 12 februarie 2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor preliminare de acceptare a deşeurilor la depozitare şi lista naţională de deşeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deşeuri:
- în cazurile în care operatorii economici implicați refuză să–și recunoască marfa/deșeul, sau sunt în insolvență sau în alte forme mai mult sau mai puțin de evitare a responsabilității și refuză să plătească prelevarea de probe și analizarea acestora, prezentând în schimb probe nerelevante, statul român prin autoritatea națională responsabilă cu supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri, este obligat să ia măsuri. În considerarea acestor obligații de drept, G.N.M. este obligată să asigure costurile privind contractarea unor laboratoare acreditate Renar, pentru prelevare și analiza probe, interpretare rezultate rapoarte de încercare, comandă vamă, lucrări de manipulare linie maritimă, descărcare containere, asigurare depozitare temporară , pază big-bags-uri, valorificare/eliminare după caz.
- eventualele valorificări a deșeurilor, probabil nu vor amortiza costurile, valorile de recuperare în aceste cazuri fiind modice.
- statul român, prin ordonatorul principal de credite adică Ministerul Mediului sau Ministerul Finanțelor, prin structura juridică proprie, trebuie să se constituie parte civilă în proces în vederea recuperării sumelor cheltuite în numele statului român pe parcursul acestor cercetări.
Agenţiile regionale de protecţia mediului pot decide dacă:
- prelevarea probelor poate fi realizată de către producătorii sau operatorii de deşeuri, cu condiţia ca, sub supravegherea instituţiilor şi persoanelor independente şi calificate, să se asigure îndeplinirea obiectivelor stabilite în prezentul ordin;
- testarea deşeurilor poate fi realizată de către producătorii de deşeuri sau operatorii depozitelor dacă ei şi-au stabilit un sistem corespunzător de asigurare a calităţii, care include o verificare periodică independentă.
Standardele recunoscute sunt ultimele variante ISO/CEN sau standardele care le înlocuiesc. Atât timp cât standardul CEN nu este valabil ca standard oficial EN, se pot folosi atât standardele şi procedurile naţionale sau internaţionale care furnizează date de aceeaşi calitate şi comparabilitate ştiinţifică.