Infracțiuni și infracțiuni legate de deșeuri

Totodată, Curtea reține că orice mijloc de probă administrat în cauză, care nu este interzis prin lege, este supus "liberei aprecieri a organelor judiciare", potrivit art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărând motivat, cu trimitere la toate probele evaluate [alin. (2)], fiind necesar ca judecătorul să fie convins "dincolo de orice îndoială rezonabilă", cu privire la acuzație pentru a dispune condamnarea [alin. (3)].

• dispunerea efectuării de către specialiștii a unei constatări, în condițiile art.172 alin.9 și 10 din C.pr.pen., potrivit cărora , constatarea este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, când există pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.
• art.172 alin.12 din C.pr.pen., este foarte clar, precizând că după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize Trebuie precizat că desemnarea aceluiaș expert și în faza de judecată poate fi un risc pentru încălcarea principiului egalității de arme, dacă nu este contrabalansat prin garanții procedurale. A se vedea CEDO, cauza J.M. și alții v.Austria, nr.61503/14, 61673/14, 64583/14, decizia din 01.06.2017 (https://hudoc.echr.coe.int)

Așa cum s-a observat textul este mai amplu și nu se reduce doar la cele două ipoteze alternative sesizate de inculpați: „pericolul de dispariție a unor mijloace de probă” sau „pericolul schimbării unor situații de fapt”, existând și o a treia ipoteză alternativă: „necesitatea lămurii urgente a unor fapte sau împrejurări ale cauzei”. Ca atare, este lăsat la latitudinea procurorului să aleagă mijlocul de probă adecvat în funcție de aprecierea dacă există sau nu acel pericol de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a situației de fapt și să aprecieze dacă este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări, această din urmă ipoteză dând, practic, dreptul procurorului de a aprecia și dispune în toate cazurile o constatare tehnico-științifică înaintea unei expertize. Finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize. ( C.Ap.Tg.Mureș, hotărârea 42 C/CP din 15.07.2016 ).

În acord cu practica judiciară, subliniem că nu există o obligaţie în sarcina organelor de urmărire penală de a dispune efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifice, chiar în condiţiile în care inculpatul ar fi solicitat efectuarea uneia. Oportunitatea administrării acestui mijloc de probă trebuie examinată de către organul judiciar prin prisma criteriilor prevăzute la art. 100 C.proc.pen.. În acest sens sunt şi considerentele deciziei de inadmisibilitate din data de 22.09.2015 din cauza B. contra România (cauza nr. 55959/14, paragr. 48) C.E.D.O. reaminteşte că noţiunea de „proces echitabil” nu impune în mod obligatoriu unui tribunal să dispună efectuarea unei expertize pentru simplul fapt că o parte a cerut-o. Revine instanţelor naţionale să decidă relevanţa acesteia pentru cauza respectivă. În ceea ce priveşte absenţa contradictorialităţii cu privire la raportul de constatare al Gărzii Financiare, CEDO a subliniat că este necesar să se observe că reclamantul a avut posibilitatea de a combate concluziile din acel raport prin înscrisuri contabile şi o expertiză extrajudiciară. C.Ap.Tg.Mureș, hotarârea 42 C/CP din 15.07.2016, citată supra.( Se citează cauza Khodorkovskiy şi Lebedev împotriva Rusiei, nr. 11082/06 şi 13772/05, pct. 717 şi 725, 25 iulie 2013 (http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/cedo/Cristian-Borcea-impotriva-Romaniei.pdf)