Trafic ilegal de deșeuri
Cadrul juridic
Cele mai relevante intervenții la nivelul UE au fost Regulamentul privind transferurile de deșeuri - Regulation (EC) No 1013/2006 on shipments of waste (WSR), care vizează în principal să facă sistemul de control și supraveghere al transferurilor transfrontaliere de deșeuri în conformitate cu Convenția de la Basel. Acesta definește cadrul juridic comun pentru gestionarea transfrontalieră a deșeurilor între statele membre ale UE și țările terțe. În acest scop, WSR stabilește proceduri și regimuri de control pentru transferul de deșeuri, în funcție de criterii bazate, în principal, pe tipul de deșeuri transferate, pe statul exportator și pe tipul de tratament care urmează să fie aplicat deșeurilor la destinație, indiferent dacă acestea urmează să fie eliminate sau valorificate. În cadrul WSR, statele membre sunt autorizate să adopte măsuri de restricționare a transferurilor de anumite deșeuri între statele membre, prin punerea în aplicare a principiilor proximității, priorității de recuperare și autosuficienței (a se vedea cauza C-292/12 Ragn-Sells, în ceea ce privește deșeurile municipale mixte).
În conformitate cu clasificarea OCDE, WSR împarte deșeurile în trei categorii în funcție de gradul de pericol și, în consecință, de procedura de control care trebuie urmată în legătură cu acestea. Astfel, anexa III la WSR conține lista verde, care cuprinde deșeurile considerate ca prezentând doar riscuri neglijabile pentru sănătatea umană și pentru mediu în timpul transportului. În principiu, astfel de deșeuri fac obiectul doar unei proceduri de informare. Anexa IV la WSR, denumită "lista portocalie", enumeră deșeurile care, întrucât prezintă un risc pentru sănătatea umană și pentru mediu, fac obiectul unei proceduri mai restrictive de notificare și autorizare prealabilă în scris. În sfârșit, anexa V la acest regulament cuprinde o listă fără titlu a celor mai periculoase deșeuri, care fac obiectul unei interdicții de export.
Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul privind deșeurile periculoase supune transferurile în interiorul UE ale tuturor deșeurilor destinate operațiunilor de eliminare și ale multor tipuri de deșeuri destinate operațiunilor de valorificare, în special cele enumerate în anexa IV la regulamentul respectiv, unei proceduri de notificare și autorizare prealabilă în scris. În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din WSR, alte transferuri de deșeuri trebuie să fie însoțite de informații prin completarea formularului din anexa VII la regulament, cu excepția cazului în care este vorba de cantități mici care nu depășesc 20 kg.
Articolul 2 alineatul (35) literele (a) și (g) din WSR clasifică drept "transfer ilegal", printre altele, un transfer de deșeuri efectuat fără notificarea sau informarea corespunzătoare. În cazul unui transfer ilicit din motivele menționate mai sus, articolul 24 alineatul (2) din WSR prevede că autoritatea responsabilă de aplicarea acestui regulament în statul membru de origine al deșeurilor, denumită "autoritatea competentă de expediere", trebuie să se asigure că, în mod normal, în termen de 30 de zile de la data notificării, deșeurile sunt preluate de către "notificatorul de jure", și anume persoana căreia îi revine obligația de notificare sau de informare, sau, în caz contrar, trebuie să dispună preluarea deșeurilor sau să le preia ea însăși.
De asemenea, este relevantă Directiva-cadru privind deșeurile, care stabilește cadrul instituțional și identifică termenii și factorii-cheie ai generării și gestionării deșeurilor. În plus, aceasta oferă definiții relevante pentru aplicarea RSI. Definițiile ambigue ale termenilor esențiali au condus adesea la neconcordanțe între statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației privind deșeurile. În ceea ce privește acest aspect, este esențial să subliniem faptul că complexitatea cadrului privind deșeurile contribuie la crearea de oportunități pentru infractori de a profita de aceste interpretări neclare și de suprapunerile legislative.
În mod frecvent, autoritățile naționale și instanțele penale trebuie să clasifice anumite substanțe sau materiale în conformitate cu regimul din Regulamentul privind deșeurile sau din Directiva-cadru privind deșeurile. De exemplu, unele deșeuri, cum ar fi DEEE sau anvelope, pot fi etichetate în mod intenționat în mod greșit și expediate ca bunuri second-hand pentru reutilizare sau pot fi ambalate în spatele altor deșeuri bine ambalate destinate reutilizării. În aceste circumstanțe, exportatorul nu va considera necesar să declare materialele ca deșeuri. Dificultatea de clasificare a substanței poate duce chiar la inițierea procedurii în fața CJUE. De exemplu, în două cauze recente (cauza C-654/18 Interseroh, Case C-23/19 P.F. Kamstra Recycling și alții), o instanță germană și o instanță olandeză au solicitat o hotărâre preliminară privind clasificarea unor amestecuri specifice de deșeuri de hârtie, carton și produse din hârtie (C-654/18) și a unei substanțe care nu este un subprodus în sensul Directivei-cadru privind deșeurile și, de asemenea, nu este un subprodus de origine animală în sensul Regulamentului privind subprodusele de origine animală din 2009 (C-23/19).
În ceea ce privește evaluarea faptului dacă amestecul care a fost expediat era sau nu deșeu, circumstanțele relevante în lumina cărora ar trebui să se facă această evaluare sunt cele existente la data expedierii, și nu circumstanțele anterioare sau ulterioare acestei date (a se vedea cauza C-399/17 Comisia/Republica Cehă, § 61).